Plâng..
Plâng pentru că îmi pasă.
Îmi pasă puţin prea mult de tot.
Nu ar trebui să fie aşa, dar aşa sunt eu.
Asta sunt eu şi ia-mă aşa cum sunt.
Ştiu că unii se vor duce mâine , după ce au citit asta şi vor zice că nu merită să scrie oamenii ca mine.
Dar nu pentru ei fac asta.
Chiar dacă încă plâng.
Îmi pasă totuşi şi de ce zic ei.
Îmi pasă de un da, de un nu, de tot.
Mă intreb oare de ce sunt aşa..
Pentru că asta sunt eu.
Şi chiar dacă încă plâng, cândva mă voi opri.
Voi zâmbi.
Cândva...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu