.

Creionul aluneca pe pagina.
Contururi se creeau.
Doi ochi.
Apoi o gura..
Un nas....
................
Perfectiune.

I am what I am.

Plâng..
Plâng pentru că îmi pasă.
Îmi pasă puţin prea mult de tot.
Nu ar trebui să fie aşa, dar aşa sunt eu.
Asta sunt eu şi ia-mă aşa cum sunt.
Ştiu că unii se vor duce mâine , după ce au citit asta şi vor zice că nu merită să scrie oamenii ca mine.
Dar nu pentru ei fac asta.
Chiar dacă încă plâng.
Îmi pasă totuşi şi de ce zic ei.
Îmi pasă de un da, de un nu,  de tot.
Mă intreb oare de ce sunt aşa..
Pentru că asta sunt eu.
Şi chiar dacă încă plâng, cândva mă voi opri.
Voi zâmbi.

Cândva...

Adio, lume crudă

Fugea. Fugea , încercând să termine drumul până la capătul tunelului Tristeţii şi să ajunga în Lumea Libertăţii.
Nu ii plăcea unde era. Prea multă lume rea. Prea multe proaste. Prea multe persoane care nu merită ceea ce au.
Oare şi Lumea Libertăţii era aşa ?
NU.
Lumea Libertăţii conţinea şi ea alcoolici and stuff , dar nu era ca şi unde se afla. Era magic. Aşa a auzit. O făcea să îsi aduc aminte cum degetele lui se plimbau prin părul ei creţ, cum îi mângâia faţa ori de câte ori avea nevoie, cum îi spunea că e lumina ochilor lui. But it.s all over. Tristeţea i-a distrus pe toţi.
Avem toţi nevoie de puţină libertate.
Goodbye, Cruel World.

o zi senină, cu fulgi şi toate cele .

afară ningea, cu fulgi mari. copii făceau oameni de zăpadă, strigau fericiţi, bucurându-se de zăpada moale şi pufoasă. din camera ei nu ieşea nici un zgomot. însă ea era acolo, cu privirea pe geamul vechi cu ramă maro.
şi-ar fi dorit să aibă şi ea o clipă  de fericire, ca şi ceilalţi. să strige şi ea, să se bucure şi ea, să alerge fără nici o grijă prin labirinturile de zăpadă. dar nu putea. de fiecare dată când cineva o întreba de ce, ea răspundea că nu ştie. însă in adâncul fiinşei ei ştia. îşi amintea în fiecare zi TRECUTUL , şi tânjea după el. nu putea pur şi simplu să uite. asta era părerea ei. însă acum, privind afară, realiya greşelile, şi cu o mişcare bruscă s-a ridicat de pe podea, şi-a luat paltonul şi a fugit pe uşă.
era iarna ei, doar a ei. şi de ce să nu se bucure şi ea !?