mizerie.

stăteam cu mâinile pe bancă. privitea mea absentă se uita țintă la carte.
de jumătate de oră paginile nu s.au clintit.
priveam în gol. dar gândul era departe.
plănuind crunta răzbunare.
pentru tot ce mi.au făcut ca să ajung aici.
și stai și te gândești...cum pot exista așa oameni...!?