souk drinker.

de ceva vreme stau
la masa maro
de lemn din bucătărie
cu un pahar în faţă
şi-mi beau sufletul
cu paiul
verde din starbucks.

simt sticla rece
a paharului si
continutul cald
care e suflet
ce nu se mai termina..
îl beau de
vreo 5 zile şi
pare tot atât.

am luat o seringă
cu culoare albastră şi
mi-am tatuat ochii
cu cerneala colorată
ca să nu mai vadă
paharul de pe masă
dar e în zadar.

culoarea mi se scurge
din mine
cu cât incerc
să beau mai mult suflet
aşa că mă decid
să-l las
în pace să
nu îl mai diluez cu apă.

cât a ajuns în mine
m-a făcut să
îmi dau seama că
sunt captivă
în ceea ce numim
realitate şi
că dându-mi
glas gândurilor
aberez.

question list

de ce nu-mi spui că mă iubeşti
dacă asta-i ce doreşti?
de ce mă laşi să plâng aşa
dacă-i din cauza ta?
de ce nu-mi dai un ajutor
ca să scap de-amarul dor
ce mă mistuie încet,
ce mă arde până-n vene?

oare cu ce.am greşit eu
ca să-mi fie aşa greu
să zâmbesc, să cânt un gând
neimportant, să stau râzând
pe o bancă ce-mi arată
priveliştea, disperată
c-aş putea pleca oricând
nezâmbind şi nerâzând
şi fugind cu disperare
să găsesc o alinare
sub soare.