asdfghjkl-lonely

ninge peste trupul meu
obosit; el stă mereu
pe o muchie de cuţit şi
priveşte cam perplex
ceea ce noi numim
lume.

incerc sa creez cioburi
de zâmbet şi
să mi le pun pe faţă
ca şi cum ar face parte
din mine.

mă sufoc încet în aerul
gri şi încărcat cu praf în care
mirosul unei cafele bune
lasă pete.

păşesc pe un sol care
în orice moment poate
crăpa şi să ma trimită
undeva, probabil
în neant.

simt singura pată de culoare
atunci cănd beau fresh de portocale
şi citesc partituri din cutii
atunci doar simt că am şi eu
libertate.

+Lumea înconjurătoare
-Inspiră praf de stele,
-Bea suflete la micul dejun,
-Expiră nori de fum,
-Reacţionează violent,
-Tremură nestăpânit,
-Atacă continuu,
-Tuşeşte încet şi se
-Evaporă.