suiciding dream.

Vântul torid de vară cânta printre obiectele din camera casei de vacanţă de pe plaja cu nisip fierbinte, chiar şi în timpul nopţii. Lumina slabă a lunii ce pătrundea pe fereastra mare de sticlă îi mângâia pletele negre şi ochii căprui, plini de lacrimi sărate. Se gândea la prezent, trecut, şi viitor, ceea ce îi mai rămăsese din el după ce oamenii i-au distrus visurile. Paharul cu whiskey cu care a vrut să-şi înece amarul stăta pe noptiera neagră, cu doar jumătate de conţinut. Minute de tăcere.
După ceea ce i s-a părut jumătate de oră, s-a ridicat brusc şi a ieşit pe uşa de sticlă care o conducea la plajă. Avea pe ea doar un tricou gri. Nisipul îi inţepa tălpile. A privit marea şi, sub influenţa alcoolului, s-a gândit că poate pune capăt la tot. A fugit înspre mare, şi dintr-un salt, a fost în apă. Era rece. A înotat până la geamandură, şi s-a hotărât că totuşi înecul ei dramatic mai poate aştepta. Dintr-o dată, au început valuri mari. Speriată, s-a gândit că ar fi bine să se întoarcă. Prea târziu. Un val a izbit-o, a înghiţit apă sărată şi a început să se scufunde. Se lupta cu disperare să ajungă sus, la aer. După câteva momente însă, oxigenul s-a dus şi a încetat să mai lupte. Viaţa scurtă urma să ia sfârşit într-un mod tragic. Cu o ultimă privire a văzut o scoică pe fundul apei. Simţea că s-a terminat.







 A deschis brusc ochii. Era în Iad oare? Au crezut că s-a sinucis? A privit paharul cu alcool de pe noptieră, hainele ei identice şi atmosfera tristă din cameră. Ceasul de pe noptieră marca secundele cu un tic-tac sonor.Era tot acolo. A fost doar un vis, un coşmar. Doar un vis. Trăia. În viaţă. A început să plângă, pentru că încă respira, un plâns de fericire. Tot ceea ce păruse dispărut revenise la normal. Avea o viaţă întreagă de trăit. S-a uitat la apa neagră din cauza nopţii. Şi s-a hotărât să nu încerce vreodată marea noaptea.