Ţineam stiloul în mâna stângă, făcându-mi urme de cerneală pe degete. Pagina pe care vroiam să scriu avea doar un rând sau două scrise. Nu ştiam cât. Preferam să nu mă uit la ea. Încercam să-mi scriu memoriile, dar nu îmi venea nimic fericit în minte. Prea multe pagini din cartea memoriei erau negre.. doar una sau două albe. Încercam să imi amintesc totuţşi ceva.. ceva... era o amintire cu un prieten.. dar se termina trist şi aia. În ce hal m.a adus tristeţea!? Priveam în oglinda de pe perete şi vedeam o fată frumoasă, dar de gheată. Fără suflet...M-am îndreptat către masa de lemn pe care era o sticla de Jack şi am vrut să îmi torn un pahar. Însă când mâna mea a atins sticla rece, am auzit. Muzica. Venea dinspre fereastră. Ca şi într-o transă m.am dus înspre geam, cu paşi mărunţi... Am atins rama şi mi.am trecut un picior peste, atingând faţada. Când să-l trec şi pe celălalt, muzica s-a oprit. Mi-am dat seama unde eram.. la 30 de metri de sol, deasupra maşinilor zgomotoase şi a oamenilor care priveau ciudat, şi am intrat înapoi în camera cu pian, partituri, tristeţe , singurătate şi un chef nebun de pasiune.
Aici am ajuns!
